Traim intr-o lume din ce in ce mai ostila care pe zi ce trece devine mai putin morala si lipsita de scrupule. Chiar suntem consemnati sa traim intr-o astfel de lume? Zilele trec si incep sa nu mai vad lumea asa cum vedeam cand eram un copil: atunci totul era altfel: mai frumos, mai inocent, lipsit de griji si de nesiguranta.
Acum, ca am facut cunostinta cu adolescenta aproape totul capata o tenta inchisa, zi de zi lucrurile si formele isi pierd din stralucire, acea stralucire pe care o aveam cand eu eram copil, cand tu erai copil, cand noi toti eram niste copii ce nu stiam ce inseamna problemele.
Aproape ca a trecut si liceul...au trecut 4 ani ca si cum ar fi trecut 4 saptamani, 4 zile, 4 minute, 4 secunde.
Sunt sincera spunand ca nu stiu daca voi regreta despartirea de viata de liceu care nu a fost tocmai asa cum spune toata lumea: cea mai frumoasa perioada a vietii.
Inainte de a ma desparti de colegii de generala abia asteptam momentul. Cand acel moment a sosit mi-am spus ca vreau sa fiu din nou clasa I, sa traiesc acele emotii ale primei zile de scoala, sa fac cunostiinta sfioasa cu aceia care aveau sa imi fie colegi timp de 8 ani. In concluzie, regret...regret nespus ca mi-am dorit sa ma despart de "ei" si acum sa ii vad atat de rar.
Poate ca asa va fi si cu liceul....cine stie??
Cred ca insa ca viitorul va sterge urmele trecutului, ale prezentului care va deveni si el tot un trecut, va cicatriza unele rani si va picura in sufletele fiecaruia ceva mai bun decat a avut inainte...
