Nostalgie

Intr-o zi de primavara care nu avea sa dureze mult, ma plimbam pe aleile parcului cu gandurile zburandu-mi departe, aiurea, cand in fata mea s-a oprit EL.
M-a salutat si mi-a zambit senin. Ochii lui albastrii, adanci ma faceau sa ma pierd in ei ca intr-un ocean involburat.
La randul meu i-am raspuns cu un zambet, insa era un zambet trist.
Privirea lui a intalnit privirea mea nostalgica si intrebandu-ma daca totul e in regula mi-a luat mana palida de emotie si a lipit-o de buzele lui fierbinti.
In acel moment timpul s-a oprit: vantul a incetat sa mai adie, pasarile s-au oprit din cantat, nimeni nu mai era, doar EU si EL.
Mi-a dat incet drumul la mana crezand ca isi va lua ramas bun si va pleca, dar nu a fost asa.
Obrajii i s-au aprins de emotie, iar mainile i le-am simtit impreunandu-se creand o imbratisare din care nu as fi vrut sa evadez niciodata. Mi-a soptit timid: "Mi-a fost dor de tine!"
Am deschis ochii si totul nu fusese decat un vis...un vis din care nu as fi vrut sa ma trezesc.